Vine seara neştiută

Posted On
Vine seara neştiută, uşa ochilor s-o-ncuie
seara asta nu e dată să şi-o ştie – nimănuie
fericiţi sunt ochii care au aflat lumina dulce
care-o să-i închidă-n pace când vor merge să se culce.

Vine ziua ce va frânge cerul lumii la amiază
prăbuşind un val pe altul şi o groază pe-altă groază
unde ai să fugi atuncea tu cel ce-astăzi râzi de toate
şi când toţi vor fi-n osândă, cine crezi că te va scoate?

Vine clipa ce va face luna ca un cheag de sânge
şi pe soare-l va aprinde cu un trăsnet ce-l va frânge
şi pământul îl va pierde un vârtej într-o noptare
numai sufletele toate vor privi nemuritoare.

N-au să fie munţi să cadă peste cei ce-ar vrea să moară
nici morminte să-i înghită - de ce văd şi-i înfioară
nici mări unde să se-arunce dinaintea Celui care
ei L-au răstignit odată - şi-acum iată-L ca un Soare.

Vine! E aproape! Iată-L - toate semnele arată
că-I aici. Că-I chiar la uşă Faţa Lui înfricoşată
- Vino-n braţele-I deschise, azi cât mai aşteaptă încă
peste-o clipă te va-nghite poate noaptea cea adâncă!

Traian Dorz

Vine seara nestiuta