Noi L-am aflat pe-Acela ce orbilor dă văz
când ochii strânşi de patimi îi spală El de tină,
căci ne-a adus în noaptea îndureratei prăzi
Lumina Lui, Izvorul de veşnică Lumină.
Noi am aflat pe-Acela ce munţilor dă glas
şi-i face să vestească minunea bucuriei,
când inima-nţelege al încercării ceas
şi sufletul primeşte Cuvântul veşniciei.
Noi L-am aflat pe-Acela ce morţilor dă grai
şi-i face să cunoască Eterna Înviere,
când inima nu poate să spună nici un grai
a Duhului slãvitã şi sfântă înfiere.
Noi L-am aflat pe-Acela ce-ologilor dă mers
şi-i face să alerge ca lumii-ntregi să spună
nemaiuitata clipã când boala lor s-a şters
şi fericirea care le-a dat-o Vestea Bună.
Noi L-am aflat pe Domnul...- ah, graiul nostru nu-i
în stare niciodată să spună bucuria,
Lumina, fericirea şi haru-aflării Lui
ce-ntrece tot ce poate cuprinde veşnicia.
Noi L-am aflat!... şi-acuma am vrea la orice pas
pe orice om să-l facem s-audă şi să vină
să afle harul care nu-ncape-n nici un glas
şi fericirea care îţi face viaţa plină.
O, voi cei care-n viaţă aţi plâns atât de-amar
şi n-a fost mângâiere pe lume să v-aline,
veniţi! - sunt nesecate izvoarele de har
şi vă vor umple-a voastre adâncuri pline-pline!
Traian Dorz - "Noi L-am aflat pe-Acela"
