În trecerea grăbită prin lume către veci
fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
fă-ți timp să poți cu milă să le alini trecând,
fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,
fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,
fă-ți timp s-auzi ce-ți spune o floare, un cocor,
fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi,
fă-ți timp, pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău, bătrâni,
fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini,
fă-ți timp să stai aproape cu cei iubiți, voios,
fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Hristos,
fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat,
fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat,
fă-ți timp de rugăciune, de post și meditări,
fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
fă-ți timp și-adună zilnic la toate câte-un pic
fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic!
Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai
fă-ți timp... căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț.
Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi
comoara risipită a vieții n-o mai strângi!